| Te chinuie, te intoarce pe toate parţile, te desparte de cei pe care teoretic ii iubeşti, dar practic chiar iţi e imposibil să ii pui deasupra ego-ului tau exagerat. Pentru ca…nu-i aşa? Ce-ar insemna să pierzi dintr-odată toată faima de bărbat puternic (femeie puternică) pentru că la un moment dat, nereuşit moment al vieţii, decizi să nu mai răneşti prin tăcere sau duritate sau prin firea-ţi implacabilă? Sau chiar, mai rău…să te apleci şi să �l ridici pe cel pe care l-ai dobor�t din neglijenţă pe c�nd treceai valvartej şi-ţi urmăreai interesul.
Şi taci. Taci din orgoliu. Taci chiar şi atunci cand tăcerea e o crimă, chiar şi atunci cand tăcerea le provoacă răni mortale celor care au nevoie de o vorbă a ta, de-un „te iubesc”, de-un „�mi pare rău” sau de-un „eşti mai preţios pentru mine dec�t te-am lăsat să crezi”.
Există genul de oameni care chiar dacă ar iubi, din orgoliu, ar lasa persoana iubită să plece şi nu ar �ncerca să-i spună mai stai. Ei bine pentru mine astfel de oameni sunt prea greu de inţeles. Şi eu sunt orgolioasă, dar atunci c�nd e nevoie mai las de la mine.
In fond cat tine la tine o persoană care mereu aşteaptă să faci tu primul pas, o persoană care are un orgoliu ce depăşeşte sentimentele pentru tine? Oare asemenea persoane au sentimente? Eu una mă indoiesc. Asta nu mi se pare decat un joc de du-te vino continuu, un joc de mi-e bine cu tine, dar hai să văd cum e şi fără tine, un joc de-a v-aţi ascunselea �n care la un moment dat unul nu-l mai găseşte pe celălalt.
Intr-o zi,după ce ai turnat sare pe răni, după ce ai presarat totul cu indiferenţă de gheaţă … cand toţi aceia vor fi murit…vei ramane cu el, cu orgoliul tău….intr-o perfectă şi fericită fuziune…mai singur ca niciodată, mai nefericit ca oricine, mai jos ca oricand.
 |
| Recently Spotted MembersNo members found. Be the first. |
