| *Mi-am dat seama ca oricat de mult ai ajuta oamenii, oricat de mult te-ai stradui, la un moment dat, ei vor spune ca nu ai facut nimic pentru ei.
*Si te vor rani. Va durea.
*Dar pe de alta parte, am inteles ca recunostinta si "rasplata" vin din alte locuri, in cu totul alte forme.
*Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla. Ideal ar fi sa invatam, sa ne invatam sa fim recunoscatori.
*Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta.
*Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia.
*De fapt, sunt sigura ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar "mari".
*Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune.
*Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi.
*Privind uneori in urma, constat ca in momentele de "cumpana" ale vietii mele, DUMNEZEU cel mai probabil, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam...
*Azi ma gandesc la oamenii care "lovindu-ma" m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati.
*Azi ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai buna.
*Azi ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa.
*Azi m-am gandit la oameni in general... la cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza.
*Azi le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata.
|
