Downloads: 206,081,780
All Wallpapers: 1,871,544
Tag Count: 356,266
Comments: 2,140,956
Members: 6,934,153
Votes: 14,834,697
3,159 Guests and 1 Member Online:
monkeyboyaj
Most users ever online was 19580 on 12/21/25.
|
|
|
DECI:
*A ierta nu inseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi inşine.
*Nici o vină, fie şi una explicabilă, nu este, in sine, scuzabilă.
*Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite.
*Este esenţială inţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care il poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi inşine.
*Aceasta inseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a ura păcatul, iubindu-l pe păcătos. *Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care il iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde.
*Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică in mod obligatoriu reluarea relaţiei.
*Cand iertăm, se intamplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat.
*Acesta poate conştientiza şi el minunea şi işi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă in noi.
*Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperand astfel părţile din noi, blocate in conflict şi neacceptare.
****Să privim iertarea ca pe un dar divin****
*Şi totuşi, de atatea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri in lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar incredere.
*Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit ÅŸi, astfel, ne vine greu “să ridicăm piatraâ€, uneori chiar nu putem ierta.
*Dar, rememorand cu sinceritate trecutul, putem găsi momente in care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi inşine, decat pe altcineva.
*Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi neacceptare personală care formează ziduri in faţa bucuriei după care tanjim.
*Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar divin, unul care, deşi il facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit inainte, ca de fapt fiecare lucru din viaţa noastră.
*Dacă am nvăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.
[IMG]http://i220.photobucket.com/albums/dd177/astrolog007_bucket/anim.gif[/IMG]
|
|
|
|
