| Mi-e dor, mi-e dor de mosul bland, Cu barba-i alba ca ninsoarea , Mi-e dor de cozonacul aburind, Pe care-l framanta bunica, seara. Mi-e dor de mosul de-altadata, Ce somnul mi-l veghea, furis, Mi-e dor de nuielusa poleita, Ascunsa in ghetute, pe furis. Mi-e dor de saniuta cu talpici, Pe care -o mesterea bunicul, Mi-e dor de prichindei, de pici, Ce se-nchinau, smerit, la Sfantul. Mi-e dor de bunicuta ce statea La gura sobei, depanand povesti, Dar, mai ales, mi-e dor de tine: Copile de-altadata, unde esti...?
|